Despre egalitate de gen

Egalitatea de gen este un drept prin care oricine este liber să își dezvolte propriile aptitudini și să își exprime opțiunile, fără a fi influențate de particularitățile sexului căruia îi aparține. Comportamentele, aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor și bărbaților, trebuie să beneficieze de apreciere și promovare egală. Discriminarea de gen este o încălcare a drepturilor omului.

În România, dar și în Europa se manifestă în continuare inegalități de gen, în special pe piața muncii, unde femeile se regăsesc în număr mai mare în sectoarele mai slab plătite şi mai puțin în funcții cu putere de decizie. În acest context, egalitatea de șanse reprezintă un punct important în ceea ce înseamnă un tratament egal pentru femei și bărbați, prin luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor lor. Egalitatea de șanse se referă și la vizibilitatea, autonomia și participarea egală a celor două sexe în toate sferele vieții publice și private.

În România, problematica egalității de șanse este reglementată printr-o lege specială, Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Pe lângă prevederi generale, legea prezintă domeniile în care se aplică măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex. Aceste domenii sunt munca, educația, sănatatea, cultura și informarea, politica, participarea la decizie, furnizarea și accesul la bunuri și servicii și alte domenii reglementate prin legi speciale.

În Europa, potrivit ultimului raport privind egalitatea de gen publicat de UE (2013), deși decalajele în materie de egalitate de gen sunt în scădere, progresele sunt lente. Raportul constată persistența inegalităților dintre femei și bărbați în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, nivelul de salarizare și reprezentarea în viața publică. În medie, femeile câștigă cu 16,4% mai puțin decât bărbații. În toată Europa, doar 27% dintre parlamentari sunt femei. În raport se estimează că avem nevoie de peste 70 de ani pentru a ajunge la egalitatea de gen în materie de salarizare și de 20 ani pentru ca femeile să aibă o reprezentativitate de 40% în parlamentele naționale.

Conform Indexului Egalității de Gen realizat de Institutul European pentru Egalitate de Gen în 2013, România este pe ultimul loc în ceea ce privește egalitatea de gen, în toate ariile analizate, inclusiv muncă, bani, cunoaștere. În același timp, România are și cel mai scăzut nivel de trai din UE (Eurostat, 2012), iar femeile au un grad scăzut de ocupare pe piața muncii și se confruntă cu situații de discriminare la angajare (potrivit Raportului strategic național implementare FSE, 2013).

Discriminarea și stereotipurile de gen

Discriminarea femeilor reprezintă orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe sex, care are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoașterii, beneficiului sau exercitării de către femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalității dintre bărbați și femei, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.

Stereotipurile sunt opinii, informații sau percepții moștenite sau învățate din diverse surse: părinți, mass-media, școală, prieteni, cu privire la diverse categorii de oameni: femei, bărbați, persoane care aparțin unei anumite etnii sau naționalități, tineri sau vârstnici, persoane cu dizabilități sau persone cu orientări sexuale diferite etc.

Stereotipurile de gen sunt sisteme de convingeri și opinii ”prefabricate” referitoare la caracteristicile femeilor și bărbaților, în legătură cu trăsăturile dezirabile privind masculinitatea și feminitatea.

Stereotipurile de gen sunt etichetări care susțin cum sunt sau cum ar trebui să fie bărbații și femeile. Acestea conțin caracteristici care sunt asociate femeilor: emotivitate, devotamentul față de familie, preocupările casnice, meticulozitate, responsabilitate și trăsături care sunt asociate bărbaților: competitivitate, încredere de sine, independență, rezistență la stres etc. Stereotipurile de gen condiționează persoana să fie sau să facă numai lucrurile recunoscute ca fiind specifice genului din care fiecare face parte, fiind, astfel, limitări, atât pentru femei, cât și pentru bărbați în dezvoltarea personală și profesională.

Exemple de stereotipuri de gen care fixează roluri de gen clar împărțite, ajungând să condiționeze uneori subtil, de multe ori evident, femeile și bărbații și care conduc, adesea, la inegalitate de șanse și discriminare de gen:

  • bărbații sunt mai buni la științe exacte, la politică, sunt mai buni ingineri, medici
  • femeile sunt mai sensibile, empatice, comunică mai bine, sunt mai înclinate către zona artistică
  • femeile trebuie să se ocupe de gospodărie, îngrijirea copiilor
  • bărbații trebuie să aducă bani în casă
  • fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, curate, ordonate
  • băieții/bărbații nu plâng
  • bărbații sunt mai degrabă duri și direcți

Discriminarea de gen pe piața muncii

Unul din domeniile în care se manifestă frecvent inegalitatea și discriminarea de gen este piața muncii.

Discriminarea poate să apară:

  • în anunțurile pentru oferte de serviciu care condiționează ocuparea unui loc de muncă de apartenența la un anumit sex
  • în procesul de recrutare și selecție (de exemplu, solicitarea testelor de sarcină pentru candidatele la diverse posturi sau folosirea maternității ca motiv de refuz al angajării)
  • la acordarea salariului (pentru o muncă similară calitativ și cantitativ femeile sunt plătite mai puțin față de bărbați)
  • la promovarea profesională
  • prin segregare profesională – angajarea femeilor, cu preponderență, în domenii de activitate considerate ca fiind ”feminizate” (de exemplu, învățământ, sănătate, asistență socială, comerț), acestea fiind, de cele mai multe ori, mult mai slab plătite, în comparație cu domenii unde lucrează preponderent bărbați

Discriminarea poate să fie multiplă, asociind și alte criterii în afara genului și anume, vârsta, etnia, dizabilitatea, sporind vulnerabilitatea femeilor pe piața muncii. Alte condiții și situații care cresc vulnerabilitatea și riscul de excluziune socio-profesională sunt reprezentate de: maternitate, femeile mame singure sau femeile cu mai mulți copii, mediul rural, sărăcia, un grad scăzut de educație și calificare profesională.

Vă invităm să parcurgeți și următoarele materiale: